La zece-n noapte

într-o gară plină de aşteptări,

inima tobe-i era,

vântul în plete

culcuş îşi făcea,

pe piele

cercuri îi desena.

 

Se-nvârtea spirală

pe peron,

emoţiile-i dansau

aşteptând acel apel de telefon.

 

Muzică lăuntrică

şi-o dorinţă…

 

Un început

un început fără de sfârşit,

acel moment

îmbrăţişat de infinit,

dar timpul trecea gol,

emoţiile plecau stol

la fel şi trenurile

şi oamenii,

iubirile.

 

Păpuşă, mult plastic

devenea-n interior,

azi speranţa-i adormea

într-un rece dormitor.

 

 

Anunțuri