Nu mă reţine în viaţa ta,

aşa, inconştient, absent;

leagă-mă măcar printr-o cratimă

de tine, incipient,

dar care nu se arcuieşte,

ca semn de iubire,

ci se apropie şi mai mult,

până dispare, şi noi suntem.

 

Nu mă reţine dacă nu vrei

fior, sclipire, licărit de iubire, de idei;

nu mă reţine, voi sfârşi într-un torent

în care-am mai fost cândva,

când s-a dovedit un dram de roşu

în inimă, pe pleoapă, pe buze,

un roşu mort, rece, îngheţat de negare,

de brumă, de uitare.

 

Nu mă reţine în viaţa ta,

nu sunt o felină, nici pradă,

sunt om.

Aşa că nu mă reţine

pentru a curma,

reţine-mă pentru totdeauna

sau niciodată în viaţa ta.

 

Anunțuri