mâna tremură sprijinind fruntea,

loc care se face tot mai greu,

însă doar ochii mai pot vorbi

– aşa-i mereu –

cu voce tare, rugătoare.

 

există un loc ascuns,

măcinat de-un dor

care nu poate să apună,

nici să spună.

 

există un loc cu tumult

ce-nţeapă şira spinării,

iar umbra adâncă a încercării

se aşterne pe chip.

 

există un loc

ce nu mai are

loc de răbdare,

pentru că doare

nu de azi şi nici de mâine,

mai bine nu se mai spune…

 

Anunțuri