Ce gând te strânge în noapte,
ce voce te strigă
când stai pe șoaptă
și îmbrățișezi albul de pe foaie?

Miroase profund a efemeritate..
Și ce mai rămâne din noi,
din gândurile nespuse, din ploi,
ce mai rămâne dincolo de pleoape?

Sunetele vin și trec prin tine,
prin ochi și urechi,
îți cutremură inima, simțirea
și iar nu se știe, e liniște.

Tremură gândul către tine,
miroase a ceară și-a rece.
Lumina îmi cade în fire
ce-mi leagă tăcut suspine.

Ce gând te strânge azi,
ce nor ți-a legat soarele,
și ce n-ai apucat a spune
când priveai lung la mine?

Eu urma ta solitară
o găsesc în frunză, în toamnă,
străbat puternic străzile toate
să-ți prind gândurile mute.

Anunțuri