I-a fost dor mâinii să scrie
versul nou - pauză un an...

Versu-i copt în zi de vară,
în minte de om înăuntru şi-n afară
şi-n mijlocul pălmii iubite.

I-a fost dor mâinii să scrie
anotimpurile pline 
de plimbările nocturne,
de ideile venite
de sub gene,
de sub frunte.

Se-ntrevăd versuri ne-nţepate,
iar corpul gol se lasă-n noapte
unei singure priviri,
printre rime vii.

Start creaţiei!
Uite mintea cum se-agaţă de mână
şi demonstrează că n-a secat izvorul
şi nu şi-a încurcat cărările
şi nici n-a transmis piciorului să bată
cu răutate în pământul care a fost văzut
cam negru şi ca o groapă care înghite omul
când se lasă în voia tristeţii.

Anunțuri