Căutare

August Târziu

Un glas

Mi-e dor de-un glas ce şterge

miraculos

cuvântul alb întors.

 

Mi-e dor de-un glas ce trezeşte

lumea închisă

în neştire.

 

Mi-e dor de-un glas ce-alină

sufletul stors de suflu

şi de lumină.

 

Glasul ce cu grijă-l pansează

şi-l face să se-ntoarcă la viaţă,

poartă mângâierea divină,

e-acea mână senină.

 

Anunțuri

Spring

Culoarea galbenă,

de ou,

în floarea din grădină,

unde buburuza

zboară roată

deasupra ei

şi se hotărăşte

să se-aşeze

catifelat

câteva clipe,

apoi se mută pe violet

de liliac.

Iarba creşte liniştită-n soare,

copacii sunt în floare,

iar pe trotuar

scârţâie un căruţ

de la greutatea

unor caise, nuci,

pentru cozonaci.

Dintr-un buzunar lateral,

un flacon de antiinflamator

se iveşte, e şi el spectator

la ce se-ntâmplă-n jur

şi se-ntreabă dacă va fi utilizat

sau veşnic în buzunar uitat.

O mână cu-n pix mai scrie un vers,

apoi se consideră a fi şters,

dar se scrie altul nou,

despre-o simfonie

dintr-o primăvară făclie.

Nu eu

Am un gând – dorinţă ascunsă,

aleargă pe cărări întortocheate,

nu-mi sărută buzele,

dar nici nu pleacă.

Nu mă lasă în pace,

mereu se întoarce,

îşi împrăştie ademenirea,

apoi tace.

Tace un timp,

eu cred că l-am uitat,

dar îi doar amăgire,

nimic nu s-a spulberat.

Stau la marginea unui gând vechi

şi parcă mereu nou,

să-l scot nu pot,

nu eu.

Clipe fresh

Dimineaţa devreme,
munţii din decor
împrăştiau răcoarea înaltă
încă iernatică
şi pătrundea
respiraţie cu respiraţie
în alveolele pulmonare
însetate de proaspăt.

Dimineaţa devreme,
soarele îşi plimba
razele pe irişii mei şi-ai tăi
şi ne-ncălzea trupurile
încă amorţite
de somn.

Dimineaţa devreme
te priveam
te ascultam
întrebând
în gând
când voi mai trăi
aceleaşi clipe pure
din nou în real
nu doar visând.

Albastru

Dincolo de clipitul pleoapelor
Aud cuvintele mele
Care te strigă să vii
De unde ai fi,
Dar să fii tu
Al doilea albastru al cerului meu,
Albastrul clarităţii în razele-mi uitate.

Mi-aş aşeza trupul printre
Liniile trupului tău trăit,
Mi-aş aşeza blând privirea
Peste privirea ta – câmp înflorit.

În infinit mi-ar plăcea să mă înalţ,
Cu albastrul tău să mă îmbrac
Şi să nu mai caut printre umbre lumină
Ca o himeră noaptea, prin pădure.

Am nevoie de-un albastru
În care să cred,
Am nevoie de-un albastru
Ca să cresc.

Scriu şi aici

Activitatea mea se desfăşoară şi aici – http://blogul-claudiei.blogspot.ro/

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑